martie, 2

Mar 2, 2009

Ziua de azi s-a m-a tratat ca vremea, rece si piscacioasa. Ajuns la job intr-o stare mai alterata probabil decat a colegilor, m-am lovit de atmosfera zilei de 2 martie, care, prin nu stiu ce extensie calendaristica a ajuns sa fie la egalitate sentimentala cu premergatoarea ei.
Ridic din umeri si intreb prima fiinta de sex masculin: tu dai martisoare azi?; "nu, bla bla...", explicatie mai lunga decat aveam nevoie
Complicitatea la antimanifestatie imi ridicase moralul deasupra nivelului de avarie, pana cand il reperez pe tanarul Dragos, invartosat de ambalajul unor cutii de bomboane, pe care urma sa le ofere intr-un tur de onoare purtatoarelor unui sex frumos. L-am contemplat cu ura mea.
Apoi
Ma duc sa-mi caut serenitatea la un aparat de cafea, si ma-ntorc decis sa-mi termin treaba mai repede ca sa ma pot face mai util acasa, cand primesc explicatia pentru o confruntare vizual/auditiva petrecuta mai devreme in ziua asta. Colega mea a intrat in "perioada de gratie" pe motivul angajarii mele.
Privirea aia de vita nedumerita, gluma cu somaju...it all makes sense now...
Si de-odata incep sa ma simt asa...adulterin...urmeaza un sentiment inedit: ma gandesc la ea vreo 20-30 de minute. Ajung la paroxism cu intrebarea: "Oare cum s-a simtit ieri, cand a primit hartia aia?" Deja petrecusem mai multa vreme decat mi-as fi imaginat vreodata in intimitatea fantasmagorica a vietii ei.
Dar m-am simtit prost, ce-i drept, si probabil vreo zi, doua am sa ma mai simt din moment ce voi avea placerea de a o vedea pentru inca 10 zile.
Intr-o alta interpretare - 2 martie - o zi perfecta pentru "atentii", acareturi si vanatoare de joburi.

Day in, day out

2 comentarii:

Cristian Lisandru said...

Ziua de luni este întotdeauna... "altfel", poate pentru că marea majoritate a oamenilor nu o agrează. Nici nu m-am dus azi la birou, fiindcă mi-am câştigat dreptul de a-mi face programul aşa cum doresc. Oricum, scriu numai acasă... Mi-a plăcut ideea de "serenitate la aparatul de cafea"...

Domnul.Brucan said...

Nici eu nu ma pot plange de-un program 13,30-17,30, dar cateodata simt ca-mi ies din minti cu toate chestiile astea rutinate. Mereu aceleasi lucruri, care s-au mai spus, mereu aceleasi gesturi, care s-au mai facut. Sunt jumate satul, jumate implinit prin abaterea de la niste obsesii care mi'ar fi ocupat timpul

Post a Comment

 
◄ Design by Pocket