Am si eu stari alterate

Nu sunt sigur daca, pe drumul evolutiei, despartindu-se de noi, maimutele n-au fost cumva mai destepte. Fiindca...viata mi se pare o partitura ciudata: cu cat o iei de mai multe ori de la capat, cu atat o interpretezi mai prost.
A devenit deja enciclopedic defectul meu de a supraaprecia oamenii care nu merita, si a-i subaprecia pe cei care, din nou, nu merita. Cred ca de prea putine ori mi-a fost dat sa iau la tinta corecta persoane cu care am interactionat, poate si fiindca prea putini sunt cei care au samanta aia de umanitate in ei, sau o aureola fascinanta...
Nici nu mi-e de mirare ca am ajuns sa prefer izolarea. Vad prea multe lucruri care nu-mi plac, si ce folos cu energia pe care o acumulez in perioadele de sihastrie, daca primul chip omenesc pe care-l zaresc imi rapeste mai mult de jumatate din ea.
Dar totusi
E ceva in interiorul meu care ma linisteste. Sentimentul ca dinamica lumii privita din punctul meu de vedere se schimba cand apare cineva sau ceva, ca lucrurile simple si marunte aduc bucurii invers proportionale, ca un rasarit de soare, in ciuda frecventei lui zilnice, mi se pare un spectacol infinit mai grandios decat inaugurarea unui mall... eh...toate lucrurile de natura asta ma fac sa ma simt viu si fericit. :)
Si deja mi-a trecut dorinta de a satiriza umanitatea.

Asa ca inchei cu morala, pentru cei mai apropiati evolutiv de specia maimutelor: become monkey man or woman, eat bananas, be happy being :D