Am invins diavolu'!!

Mar 18, 2009

Bine te-am regasit draga blog. Probabil te-ai intrebat daca te-am abandonat in camaruta asta. Nu, nu te-as fi putut lasa sa putrezesti, desi daca ma gandesc mai bine as fi putut incerca un "vand blog cu mucegai" intr-un anunt de mica publicitate. dar nu.
Si ca sa nu zici ca vin cu mana goala la tine, sau ca as profita in vreun fel de gazduirea ta, am sa-ti impartasesc in seara asta secretul renuntarii la fumat.
Ca sa poti ajunge sa pui in practica ce am sa zic aici, indicat ar fi sa ai in spate o experienta cat de cat cuprinzatoare temporal in ce priveste patima fumatului. De la 3-4 ani in sus. Spun ca e necesar fiindca te va ajuta mai tarziu sa exclami "toti anii astia, am fumat ca un bou, inconstient!". Nici daca n-ai foarte multa experienta nu e un capat de tara, poti folosi "luni" in loc de ani. Nu mai are aceeasi rezonanta, da' asta e, nu le poti avea pe toate.
Ce-ti mai trebuie apoi e o seara oarecare, in care sa fumezi mai mult decat de obicei, pana acolo unde incepi sa tusesti atat de tare incat mai la-ndemana ti-ar fi un cutit cu care sa-ti penetrezi beregata, numai sa-nceteze. Continua sa fumezi. Doua-trei tigari mai tarziu ai sa te obisnuiesti cu tusea, si ai sa contemplezi chiar ideea ca asta e starea naturala a omului, parjolit pe gat. dar dupa ce-ti dai seama ca nu esti bun nici sa te minti singur, se gandeste si doamna Revelatie sa ia liftu' pana la etajul cap prost, de unde-ti inmaneaza instructiunile pentru sarcina ce urmeaza s-o savarsesti.
Stingi tigara, si dai citire instructiunilor. Dupa cele 10 minute de sughituri indurate de originile tigarii, ar fi cazul sa pui la punct o strategie pe termen lung. De'astea cu imi bag si scot au mai auzit chistoacele de tigara...asa ca hotarasti ca ai nevoie de un cuvant sau concept cheie, de care dorinta de a mai fuma sa se loveasca, sa-si crape capu', rupa mainile, topeasca rinichii etc.. Pentru asta, trebuie sa fie realist in propriul univers, fiindca nu putine sunt momentele in care ai sa-ti spui "ce-as fuma o tigara...". La mine, trebuie sa recunosc ca a functionat urmatorul principiu: "Tigarile sunt mai gretoase decat un film porno cu Nikita". Mergand pe logica asta, cand imi vine sa fumez, ma intreb daca m-as uita la un film porno cu Nikita, logic, mi se face greata, si apoi, si mai greata din moment ce stiu ca tigarile sunt o treapta mai sus pe scara ororilor.
Alte concepte-cheie cand vine vorba de tigari ar mai putea fi: "tigarile sunt mai gretoase decat un amestec spirt-ficatei-smantana-gandaci de baie-apa de flori-oua clocite", "tigarile sunt mai gretoase decat un transexual excitat, uns cu ulei de catina", sau "tigarile sunt mai gretoase decat un morman de maruntaie trantit in patul in care dormi".
Cred ca ideea s-a inteles.
Eu sunt liber! Succes!

8 comentarii:

Inger Cazut said...

Foarte tare. Când m-am lăsat de fumat, că fumasem până atunci de vreo 4 ani cred, a fost din cauza unei reacţii fizice. Cum la tine a fost tuse la mine a fost leşin pe pista de alergare câmpina şcoala de subofiţeri cum 4 ani. Fumasem până la probele sportive vreo 2 pachete. Şi era să ajung cu stop-cardio la urgenţe. Dar morţii mă-sii, nu am ajuns până acolo că bătea scrisu la uşă. Timp de 2 ani de la nefericitul incident nu suportam miros de ţigări. Idiotul de ex într-o seară a suflat spre mine. :> am dat afară tot ce am găsit în stomac. Dar, m-am reapucat de fumat. Şi ştii cum? După o noapte cu un tip simţeam nevoia să aprind una mică. Iar acum, nu-s fumătoard decât la zile mari.

Te întreb, oare cât va ţine la tine abstinenţa? La mine ţine de vreo 4 luni.

Domnul.Brucan said...

Mi-am pipait acum capul si imi pare ca se tine destul de bine pe gat. Asta inseamna ca va dura ceva timp "abstinenta", cum ii zici tu. Nici n-am sa mai consider lipsa tigarilor ca fiind abstinenta, ci ca stare fireasca. Asa ca, dac-as fuma iar, as zice ca sunt in abstineta de la starea fireasca. De aici iar efect de bumerang, si tot asa. Ma simt de neatins! :))

Ai facut scoala de subofiteri? :D
O femeie incaltata in bocanci, imbracata in uniforma, transpirata si cu aer autoritar reprezinta un fetish ce-si tot numara cativa ani de cand s-a infiltrat in subconstientul meu :)

Inger Cazut said...

Nu nu nu. :)) am luat la scris 7.80. Insuficient. Ia uite la el. Nu ştiam :)) eu zic să te faci "doctor" sau asistent şi să intri la vizitele medicale. Şi să vezi atunci că nu-ţi mai doreşti să fii acolo. Am nişte amintiri foarte amuzante din etapa "vizita medicală de la admitere" [noi, fetele, eram vreo o mie în serie,vreo 4 serii, şi urma vizitele medicale. Nu le susţineai erai descalificat. Şi asistente 2, doctore 2, restul până la aproape 20 bărbaţi. Şi noi, "defilam" în chiloţei... Era inedit. Ţi-alegeai de care doreai. Erau oamenii aia înnebuniţi. Plus că la ultimile 2 cabinete intram la comun, a fost cam ciudat pe acolo. Proastă organizare.]

Domnul.Brucan said...

Ar fi fost un pic ciudat sa stii amanuntul asta despre mine, fiindca nu l-am marturisit cuiva pana acum :)) si nu m-as face doctor, nu de alta, da' privitul(si-atat) la fetele care defileaza in chilotei nu m-ar coafa :D
As spune eu mai multe, da' exista posibilitatea sa exagerez, mai ales in privinta asta ;))

Inger Cazut said...

Stai liniştit că şi eu aş zice mult mai multe dar limita mi-e impusă de degete (sincer :D ) bine. Cred în prealabil că mai nimeni nu stă să citească tot com-ul sau daca o fac, o fac pe bucăţele. Cred că trece neobservat amănuntul despre tine :P
mi-ar fi plăcut să fac şcoala aia de poliţişti. dădeam amenzi acum nu trântăveam în pat la ora asta.

Domnul.Brucan said...

Eh...daca faceai scoala aia si dadeai amenzi pana acum, cel mai probabil ti se lua de dat amenzi si ai fi vrut sa trandavesti in pat.
Asa ca...trandaveala placuta :)

Cristian Lisandru said...

Bună tema, iată o coincidenţă fericită, aş spune. Bine ai revenit, cu forţe proaspete. Eu sunt fumător, de pe la 20 de ani. M-am apucat de ţigări pe la sfârşitul stagiului militar, mai întâi aşa, de "chestie", pe urmă constant. M-am lăsat de vreo două ori până acum, o dată 1 an, o dată 2 ani, pe urmă n-am mai încercat. Nici acum nu mă gândesc la renunţare, poate mai târziu. Aşa spunem mereu, poate mâine...

Domnul.Brucan said...

Pai, in loc de acceptarea faptului ca "asa spunem mereu, poate maine", ce-ar fi sa incercam sa schimbam asta chiar acum, in momentul asta?
Bine, eu bravez acum...ca am avut o reverie, dar poate ajuta pe cineva sa stie ca toata treaba e de fapt extrem de simpla :)

Post a Comment

 
◄ Design by Pocket