E bine stiut ca luna februarie simbolizeaza incununarea iubirii pana peste poate de speciale a tuturor cuplurilor minunate si perfect constiente de propriile sentimente, printr-o struto-camila, mai bine zis coproductie romano-americana, pentru doua dintre zielele lunii mentionate, anume valentine's day si dragobetele. Fiindca infinitatea inutilitatii acestora la modul realist e un motiv suficient pentru mine cat sa nu le iau in serios, am avut grija sa ma tin la distanta de tentaculele lor printr-o eschiva in campul lexical al sarbatorii mioritice. Mai precis, am sarbatorit drogobetele.
In propoztia asta ar trebui sa spun mai multe despre cum am sarbatorit aceasta inedita perioada. N-am s-o fac.
(...)
Trecerea drogobetelui m-a lasat cu o durere de cap si revelatia ca fiecare primeste ce merita intr-o lume in care un Mos Craciun corporatist o fute cu convingere pe sora mea nenascuta. Acum ca am oferit si explicatia pentru ilustratia atasata acestei scrieri, ar fi cazul sa intru in subiect.
In primul rand, vreau sa-i cer scuze lu frate-miu pentru mai putin de jumatatea de sticla de vin pe care am sa i-o beau in seara asta. Doar fiindca e rosu si mi-am luat o cola azi. Iti iau alta si-o bem impreuna :)
Apoi, NU vreau sa-i cer scuze lui Cosmin fiindca am facut din nou scandal alalta seara. Daca ajungi cumva sa citesti aici, mult stimate coleg, sa stii ca planul tau de pus la punct oamenii beti e defect. Din simplul motiv ca sunt beti si nu poti sa-i bati :)) Insa o incercare ai putea sa faci, dar ai fost avertizat.
Bun, acum ca am terminat cu scuzele si nonscuzele, chiar ar trebui sa intru in subiectul acestui post.
Am spus c-ar trebui din simplul motiv ca lipsa unui subiect este singurul si totodata cel mai important aspect care ma impiedica s-o fac.
Poate postul urmator...
2 comentarii:
Hai că am descoperit un punct de vedere interesant. Sticla aia de vin îmi face cu ochiul, aşa că nu văd de ce n-aş desface şi eu una, chiar acum... Eu - în stilul caracteristic, evident - am pus o postare azi, mărţişor literar pentru cititoarele mele. Rămân la părerea că iubirea trebuie sărbătorită permanent, nu numai de Sfântul Valentin/Dragobete, struţo-cămila româno americană de care vorbeai... Poate că uneori se exagerează, poate că oamenii îşi aduc aminte că trebuie să fie sentimentali numai în aceste două zile şi atunci este clar că ceva nu se prezintă aşa cum ar trebui... Dar asta este, până la urmă interpretează fiecare sărbătorile astea aşa cum vrea. Îţi respect punctul de vedere şi felul în care l-ai susţinut... O seară cât mai bună îţi doresc şi... noroc, fiindcă mă strigă deja tirbuşonul din sertar...
Hai noroc! :)
Eu am ispravit isprava, si daca ma mai holbez mult la chestia asta colorata si pixelata careia-i zice ecran cred ca am sa cobor pentru realimentare :))
Post a Comment